Cetatea Arad:

Cetatea Aradului a fost construita in timpul domniei imparatesei Austriei Maria Terezia (1740-1780). 

Locul ales pentru constructie indeplinea in primul rand conditii de ordin strategic fiind asezat la intretaierea a doua foarte importante drumuri comerciale, unul care duce din Campia de Vest spre Transilvania si altul, care vine din nord, dinspre Oradea şi Satu Mare si face legatura cu Timisoara si calea fluviala oferita de Dunare.Lucrarile au inceput in anul 1762 si au durat peste 20 de ani, pana in 1783, desfasurandu-se sub supravegherea si dupa planurile elaborate de arhitectul militar austriac Filipp Ferdinand Harsch.

Planul ei, în forma stelata, cu sase bastioane se inscrie printre cetatile de tip Vauban din faza tarzie.  Zidurile, asezate pe trei randuri, au fost construite din caramida si au fost umplute cu pamant, iar grosimea lor este in jur de trei metri si la acea vreme, au fost inconjurate de un sant umplut cu apa din Mures, marginit spre exterior de un mic val de pamant. In acest tip de fortificatie unghiurile sub care sunt construite zidurile sunt astfel calculate incat proiectilele de artilerie ss poats fi deviate prin ricoseu iar pamântul de umplutura atenueaza forţta exploziilor.

Circumferinta zidurilor cetatii arădene este de 3180 metri si acestea au fost prevazute cu bastioane de tip cavaler, flancate de redute pentagonale. In total bastioanele cuprindeau 296 guri de foc. In interior au fost ridicate trei corpuri principale de clsdiri, care cuprindeau comandamentul, garda cetatii si manastirea spital, care includea si biserica in stil baroc, care astazi este în stare de ruină. Ultimii patru calugari dedicati Sf. Ioan de Capistrano au locuit în manastire pana in 1861.

La ridicarea cetatii au participat peste 1500 de familii din imprejurimi, si au trebuit daramate si 169 de case. In total au fost cheltuiti, de catre guvernul austriac imperial peste trei milioane de florini, o suma impresionanta pentru acea vreme.

Cetatea Aradului a jucat un rol deosebit de important in revolutia din 1848-1849, fiind asediata timp de nouă luni, între octombrie 1848-iunie 1849. Din cetate, armata austriaca a bombardat orasul timp de opt luni cu peste 40 000 de proiectile de artilerie. La data de 6 octombrie 1849 in imprejurimile cetatii au fost executati de autoritatile austriece 13 generali ai armatei revolutionare maghiare.

O perioada de timp cetatea a fost folosita ca si inchisoare aici fiind intemnitati revolutionarul roman Eftimie Murgu sau in perioada conflictelor armate, 1200 de soldati francezi (in anul 1794) sau soldatii turci luati prizonieri in Bosnia in anul 1881.

Cel mai celebru prizonier al inchisorii a fost Gavrilo Princip, care in data de 28 iulie 1914 l-a asasinat la Sarajevo pe principele mostenitor al tronului imperiului Austro-Ungar, Franz Ferdinand. Acest asasinat a fost semnalul de incepere al primului razboi mondial.

In timpul primului razboi mondial, in cetate au fost tinuti mii de prizonieri de razboi sarbi. Datorita conditiilor grele de detentie au murit 4317 prizonieri iar in memoria lor a fost pusa la poarta de intrare o placa comemorativa. Asupra conditiilor inumane in care sunt tinuti prizonierii in cetatea Aradului a atras atentia si deputatul Partidului National Roman, Stefan Ciceo Pop, intr-o interpelare in parlamentul de la Budapesta in cursul anului 1917.In perioada interbelica cetatea a fost garnizoana a Aradului si a gazduit regimentul 93 infanterie. Dupa armistitiul incheiat de Romania in 12 septembrie 1944 si ocuparea Aradului de armata sovietica, in cetate a stationat o unitate de tancuri sovietica pana in anul 1958. Locul sovieticilor a fost luat apoi de un regiment de tancuri romanesc. In prezent in cetate se afla batalionul mixt romano-ungar de mentinere a pacii, batalion care a devenit operational din anul 1999.

Exista dovezi istorice care atesta prezenta mai multor cetati in zona Aradului in decursul istoriei. Astfel in zona Vladimirescu, la aproximativ 4 km de Arad pe valea Muresului, exista urmele unei cetati din secolele VIII-X care probabil a fost distrusa in anul 1028 in urma conflictelor intre ducele Ahtum si armatele regelui Stefan cel Sfant, conduse de ducele Chanadinus.

In apropiere de aceasta prima cetate a fost construita ulterior alta, resedinta a comitatului Orod. Aceasta a doua cetate a fost distrusa in urma invaziei tatare din 1241.

Din relatarile cronicarului Anton Verancici rezulta ca în 9 ianuarie 1551, atunci cand targul Aradului a fost cucerit de catre turci, el nu avea nici ziduri nici valuri de pamant care sa-l apere. In anul 1554 pasa Kasam a inceput construirea unei fortificatii, pe malul drept al Muresului, langa actualul pod de fier de pe soseaua Arad-Timisoara, in jurul careia se va dezvolta apoi municipiul Arad. Cetatea avea o forma dreptunghiulara, cu bastioane unghiulare la colturi. Pe parcursul secolelor XVI-XVII cea de-a treia cetate a Aradului a fost in repetate randuri asediata, incendiata si apoi refacută. Astfel în anul 1595 a fost eliberata de ardeleni, din nou cedata turcilor în 1616, arsa de trupele lui Gheorghe Rakoczy al II-lea în 1658 si din nou refacuta de turci.

O interesanta relatare despre cetate, asa cum arata ea la 1660, ne ofera calatorul turc Evlia Celebi: „Cetatea este situata pe o insula a Muresului si are 50 de ostasi, o baie mica, o geamie, un han… este construita din ziduri cu umplutura de pamant, avand o circumferinta de 400 de pasi. Are doua porti tari de lemn, una este poarta Ineului spre nord. Inafara ei se gasesc doua sute de case crestine. Alta e poarta Timisoarei…”. Aceasta cetate a fost cucerita de austrieci in decembrie 1685 si reparata in anii 1698-1701, dupa planurile lui Georg Johann Harrukern. Urme slabe ale acestei cetati au fost gasite in secolele XIX-XX, astazi însa nimic nu mai aminteste de cetatea medievala, ea fiind intrata definitiv în istorie.